Autodiversificarea la bebelusi

Autodiversificarea sau Baby Led Weaning, presupune sa ii lasi oportunitatea copilului sa se hraneasca singur de la inceputul diversificarii, respectiv in jurul varstei de 6 luni.

Autodiversificarea la bebelusi Alăptarea exclusivă este recomandată pentru primele 6 luni. Alăptarea este cea mai bună pregătire pentru autodiversificare. Bebeluşii alăptaţi se hrănesc în ritmul lor – este cu siguranţă imposibil să îi obligi să facă altfel. Îşi echilibrează singuri cantitatea şi tipul de lapte alegând cât să dureze o masă. Şi pentru că laptele matern îşi modifică aroma în funcţie de alimentaţia mamei, alăptarea pregăteşte bebeluşul şi pentru alte gusturi.

Deşi alăptatul, prin controlul hranei de către bebeluş, susţine autodiversificarea, mulţi părinţi ai căror bebeluşi sunt alimentaţi artificial au aflat că metoda li se potriveşte la fel de bine şi lor. Singura diferenţă semnificativă este necesitatea de a se asigura că bebeluşului i se oferă şi alte lichide în afară de lapte.

Această abordare a introducerii solidelor îi oferă bebeluşului şansa de a descoperi alimentele ca parte din lumea din jur. Îi stimulează dorinţa de a explora şi a experimenta, precum şi cea de a imita ce fac ceilalţi. Permiţându-i bebeluşului să mănânce în ritmul său, şi menţinând accentul pe joacă şi explorare mai degrabă decât pe mâncatul în sine, fac ca tranziţia la alimentele solide să fie cât mai naturală posibil. Se pare că ceea ce motivează bebeluşii să facă această trecere este curiozitatea, nu foamea.

Nu trebuie ca mesele solide să coincidă cu mesele de lapte. Introducerea alimentelor solide separat de mesele de lapte va duce la o abordare mai relaxată şi experienţa va fi mai plăcută atât pentru părinţi cât şi pentru copii.

Mulţi părinţi se îngrijorează că bebeluşul se poate îneca. Avem motive concrete să credem că bebeluşii se îneacă mult mai rar dacă îşi controlează singuri ce le intră în gură decât dacă sunt alimentaţi cu linguriţa. Şi asta deoarece bebeluşii nu sunt capabili să ducă intenţionat alimentele în spatele cavităţii bucale înainte să înveţe cum să mestece. Şi nu învaţă cum să mestece înainte de a învăţa cum să întindă mâna şi să apuce obiectele. Iar abilitatea de a lua obiecte mici se dezvoltă şi mai târziu. Astfel, un bebeluş mic nu se poate expune riscului pentru că nu poate să pună bucăţele mici de mâncare în gură.

Mâncatul din linguriţă, însă, îl încurajează să sugă mâncarea direct în spatele cavităţii bucale, putându-se îneca mult mai uşor.

Se pare că dezvoltarea generală a bebeluşului ţine pasul cu dezvoltarea abilităţilor sale de a manipula alimentele în gură şi de a le digera. Un bebeluş care abia reuşeşte să ducă mâncarea la gură nu este probabil tocmai pregătit pentru a o mesteca şi digera. Este important să rezistăm tentaţiei de a-l “ajuta”, deoarece abilităţile sale sunt cele care îi asigură o trecere la alimentele solide la momentul potrivit, minimizând riscul de a se îneca.

Este periculos să îi dăm să mănânce bebeluşului din poziţia înclinat sau culcat. Un bebeluş care manipulează alimente trebuie să stea întotdeauna în şezut, sprijinit. Astfel ne asigurăm că mâncarea pe care nu este încă pregătit să o înghită, sau pe care nu doreşte să o înghită, îi va cădea din guriţă.

Autodiversificarea nu înseamnă să renunţăm la regulile minime de siguranţă. Deşi este foarte puţin probabil ca un bebeluş să poată lua şi duce la gură o arahidă, de exemplu, accidente se pot întâmpla câteodată – în orice fel i-am da bebeluşului să mănânce. Regulile obişnuite de siguranţă în timpul mesei şi al jocului trebuie urmate şi atunci când bebeluşul este autodiversificat.

Bebeluşii care se hrănesc singuri acceptă o mai mare varietate de alimente. Asta probabil deoarece experimentează nu numai gustul ci şi textura, culoarea, dimensiunea şi forma. Şi mai mult decât atât, oferindu-le bebeluşilor alimente separate, sau care pot fi separate de ei, le permite să înveţe despre diferitele arome şi texturi. Şi când le permitem să lase deoparte ceea ce pare să nu le placă, îi încurajăm să încerce lucruri noi.

Principiile generale ale unei bune nutriţii a copiilor se aplică şi bebeluşilor autodiversificaţi. Se evită alimentele cu sare sau zahăr adăugat. După şase luni, nu este nevoie (cu excepţia cazurilor de alergii în familie sau a unui diagnostic sau suspiciune de afecţiune digestivă) să restricţionăm tipurile de alimente ce îi pot fi oferite bebeluşului. Fructele şi legumele sunt alimentele ideale, cele mai tari gătite astfel încât să fie suficient de moi pentru ca bebeluşul să le poată mesteca. La început carnea se oferă bucată întreagă pe care bebeluşul să o poată explora şi suge. Când bebeluşul poate lua şi lăsa mâncare în pumn, carnea tăiată mărunt este bună pentru el. (Notă: bebeluşii nu au nevoie de dinţi pentru a muşca şi mesteca, gingiile sunt foarte eficiente!)

Nu este nevoie să tăiaţi alimentele în bucăţele mici. Asta va face ca bebeluşului să îi fie greu să le manipuleze. Cel mai bun ghid pentru dimensiunea corectă este pumnul bebeluşului, cu o menţiune importantă: bebeluşii nu îşi pot deschide pumnul intenţionat, pentru a da drumul obiectelor. Asta înseamnă că se descurcă cel mai bine cu alimente tăiate în felii sau cu cele cu ‘mâner’ (de exemplu o floretă de broccoli). Ei pot astfel mânca partea care iese din pumn şi să scape din mână restul când încearcă să ia următoarea bucată interesantă, urmând să revină asupra celei iniţiale. Pe măsură ce exersează, vor scăpa mai puţină mâncare.

Concentraţia de grăsime în laptele matern creşte în timpul unei mese. Un bebeluş alăptat cunoaşte această schimbare şi o foloseşte controlând astfel cantitatea de lichid pe care o bea. Dacă vrea doar să bea ceva, va suge puţin, poate chiar de la ambii sâni, dar dacă îi este foame va suge mai mult timp. De aceea bebeluşii alăptaţi cărora li se permite să sugă la cerere, nu au nevoie de nici un alt lichid, chiar şi atunci când este foarte cald afară.

Acest principiu poate fi folosit şi în timpul perioadei de trecere la alimente solide, dacă bebeluşului i se permite să sugă la cerere. O ceşcuţă de apă poate fi oferită împreună cu mesele, ca parte a procesului de explorare, dar nu trebuie să fim îngrijoraţi dacă bebeluşul nu vrea să bea deloc.

Bebeluşii alimentaţi artificial au nevoie de o abordare uşor diferită, deoarece laptele praf are aceeaşi consistenţă pe parcursul unei mese, deci nu potoleşte setea la fel ca cel matern. Este necesar să îi oferim bebeluşului apă la intervale regulate, atunci când începe să mănânce mici cantităţi de solide, pentru a asigura un aport suficient de fluide.

Continuând să îi dăm bebeluşului mesele de lapte la cerere în perioada înţărcatului, îl vom lăsa pe el să decidă cum şi când bea mai puţin lapte. Pe măsură ce mănâncă mai mult la masă împreună cu familia, va ‘uita’ să ceară mesele de lapte, sau va mânca mai puţin la fiecare masă de lapte. Nu este necesar ca mama să ia aceste decizii în locul lui.

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

2 Comentarii

  1. Raidpls spune

    ma bucur ca am descoperit aceasta metoda si sunt sigura ca aceasta metoda va da si mai multa incredere copilului …

  2. YooCata spune

    Foarte bune informatiile

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.